- recondiţioná
- vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. recondiţionéz, 3 sg. şi pl. recondiţioneázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. recondiţionéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
recondiţioná
Look at other dictionaries:
recondiţiona — RECONDIŢIONÁ, recondiţionez, vb. I. tranz. (tehn.) A readuce în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [pr.: ţi o ] – Re1 + condiţiona. cf. fr. r e c o n d i t i o n n e r.… … Dicționar Român
recondiţionare — RECONDIŢIONÁRE, recondiţionări, s.f. Acţiunea de a recondiţiona şi rezultatul ei. .[pr.: ţi o ] – v. recondiţiona. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 recondiţionáre s. f. condiţionáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
recondiţionat — RECONDIŢIONÁT, Ă, recondiţionaţi, te, adj. Care a fost readus în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); reparat, refăcut. [pr.: ţi o ] – v. recondiţiona. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
